Babic

Am gustat babicul de Buzau cu muuulti ani in urma. Sotul meu il primise cadou de la un sarb cu care colabora, sarbii fiind si cei de la care vine acest salam minunat si de-atunci, a ramas salamul nostru preferat. Am avut ocazia sa facem de cateva ori de la prima degustare, insa au trecut nepermis de multi ani, de cand am mancat un babic ca la carte.

Anul acesta, tot dragutul meu, mi-a indeplinit o doleanta destul de invechita :)) si anume a cumparat o afumatoare, miniaturala ce-i drept in compaaratie cu cea din aminitirle copilariei, insa extrem de eficace, ceva de genul acesta

Nu ne mai ramanea decat sa cumparam tot ce trebuie si sa trecem la treaba.

Babicul are cateva taine simple, dar musai de respectat:
- carnea, odata condimentata (cu boia dulce si usturata plus sare si nimic mai mult!) se lasa la maturat, la racoare, pentru cel putin 2 zile (la noi au fost 3 de data aceasta).
- in cele 3 zile, pana ce carnea ajunge in intestine (de manzat musai!), compozitia trebuie amestecata o data pe zi.
- in ziua in care se trage carnea pe mate, se mai gusta odata de condimente (din amestecul crud!), se mai adauga cele necesare DACA este cazul si se lasa la temperatura camerei o ora, sa fie mai usor de manevrat.

Se umplu matele, se pun din nou la racoare, de data asta intre scanduri la presat si a 2-a sau a 3-a zi se pun la fum rece.
-I-am afumat aproximativ 8 ore cu fum de rumegus din lemn de nuc. O nebunie!
- Se atarna la uscat intr-o incapere racoroasa, pentru aproximativ o saptamana, apoi se pastreaza la frigider, infasurati in hartie de pergament.

Pentru cantitati:
- 2/3 parti de carne de vita (pulpa) + 1/3 parte carne de porc slaba (pulpa)
- 3-4 linguri de boia dulce la kilogramul de carne (calitatea ei este foarte, foarte importanta)
- sare si boia picanta dupa gust.

Sursa amintirilor este Costachel caruia ii multumesc frumos!